Romanul din Fiul risipitor sta nu in actiune sau in poveste, ci in detalii si variatiuni. Lucruri aparent marunte, dar care fac tot interesul lecturii.
Iata variatiunile intoarcerii lui, de pilda. Parasirea Evei este de fiecare data atat de meschina, de mecanica si dezarticulata de orice sentiment, incat raspunsurile la intrebarea „Cum il va primi inapoi de data asta?” alcatuiesc in sine un roman de suspans cu constructie involutiva, marcand regresul Evei de la dragostea senina din prima parte la dragostea amestecata cu ura, frustrare si resentiment de la sfarsit. Memorabil este construita reactia femeii la cea de-a treia intoarcere, cand barbatul este impuscat in brat in incercarea de a ajunge la Eva: Tudoran prinde intr-un stil aproape scenic trecerea Evei de la repulsie la curiozitate, apoi la mila, apoi la indiferenta, apoi la compatimire cvasimaterna, apoi din nou la dragoste.